Drumul iese din mine plângând
noaptea-mi cade peste pleoape
viitoru-i cu amintirea-n curând
iar iubirea cu departele aproape
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Drumul iese din mine plângând
noaptea-mi cade peste pleoape
viitoru-i cu amintirea-n curând
iar iubirea cu departele aproape
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Ești ca Don Quijote
treaz numai în artă
cine să strângă cote
Rosi Doamne-iartă
COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Eu barbarul din oglindă
eu ca Hanibal la poartă
aștept Roma să mă-nchidă
într-o operă de artă
COSTEL ZĂGAN