Și carnea mea-i din cărți
și trupu-i plin de poezie
Doamne ce-o să-mi arăți
când și sfârșitul o să fie
Costel Zăgan
Și carnea mea-i din cărți
și trupu-i plin de poezie
Doamne ce-o să-mi arăți
când și sfârșitul o să fie
Costel Zăgan
Inocența a fugit la animale
dar niciun om nu-i vinovat
toate ale lumii sunt și ale tale
de când dormi ești mai bărbat
Costel Zăgan
Și care-i contradicția ta
- doar înger și demon -
de mâna-ncepe a te uita
păi nu piciorul ți-i afon
Costel Zăgan
Pune-ți oglinda-n cămașă de forță
pune-ți oglinda la gât amuletă
să-ți fie condeiul când scrii o torță
iluminând întreaga planetă
COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE