Și carnea mea-i din cărți
și trupu-i plin de poezie
Doamne ce-o să-mi arăți
când și sfârșitul o să fie
Costel Zăgan
Și carnea mea-i din cărți
și trupu-i plin de poezie
Doamne ce-o să-mi arăți
când și sfârșitul o să fie
Costel Zăgan
Inocența a fugit la animale
dar niciun om nu-i vinovat
toate ale lumii sunt și ale tale
de când dormi ești mai bărbat
Costel Zăgan
Și care-i contradicția ta
- doar înger și demon -
de mâna-ncepe a te uita
păi nu piciorul ți-i afon
Costel Zăgan
Pune-ți oglinda-n cămașă de forță
pune-ți oglinda la gât amuletă
să-ți fie condeiul când scrii o torță
iluminând întreaga planetă
COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Câte lucruri mă-nconjoară
dar niciunul nu-i al meu
nici cuvânt vai și nici țară
numa-n ceruri Dumnezeu
Costel Zăgan
Un înger sfârâie în mine
un înger arde pân-la capăt
și nu cenușe ies ci lumine
și eu ca un luceafăr scapăt
Costel Zăgan
Unu-i Omar altu-i poporul
dar aceeași cupă îi conține
ci pe Khayyam îl duce dorul
pe drumul dintre rău și bine
Costel Zăgan
Ce rotundă viață aveți
Doamnă vă spune un pătrat
știu că nu-i credeți pe poeți
dar eu sunt doar bărbat
Costel Zăgan
M-ai ars dragoste cu tot cu cenușă
niciun potop nu mă poate salva
însă mai am ca amintire o păpușă
Doamne chiar și păpușa este a ta
Costel Zăgan
Argumentul morții viața
argumentul vieții moartea
se înnoptează dimineața
ia-mi totul dacă-i partea
Costel Zăgan