EXCES DE POEZIE

 

Va veni va veni iarna

acoperă-mi inima c-un fulg

să vină îngerul cu goarna

din tăcere să mă smulg

COSTEL ZĂGAN

VIAȚA DUPĂ DICTARE

 Crezi cumva că s-a sfârșit

zău amice nu ai teamă

ăst imperiu-i infinit

și prostie se mai cheamă

Zău amice nu ai teamă

dintre toate câte sunt

prostia se bagă-n seamă

nu-i singură pe pământ

Dintre toate câte sunt

ăst imperiu-i nesfârșit

proștii chiar nu stau la rând

crezi cumva că s-a sfârșit

Hai amice nu ai teamă

tuturor prostia-i mamă

COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II

 

FĂRĂ ARIPI

 Unde-i îngerul amice

ce prăpaste-l ascunde

dacă vrei să se ridice

să o facă dar de unde

COSTEL ZĂGAN

ÎNGERUL TOAMNEI

 Orice anotimp are îngerul său

îngerul de frunze-i la rând

când după toate-ți pare rău

să cadă toamna pe pământ

COSTEL ZĂGAN

VIAȚA LA ȚARĂ

 Mă ține departe de orice larmă

mă ține mai aproape de suflet

bibliotecă Doamne-i o cazarmă

glonțul iubirii trece iubito putred

COSTEL ZĂGAN

TENTATIVĂ DE (IN)CERTITUDINE

 Tristețea zboară pe fereastră

țăndări parcă se face lumina

iubită doar dragostea noastră

azi la câini își aruncă splina

COSTEL ZĂGAN

(IN)DISPOZIȚIE

 Poemul se culcă pe hârtie

și cine din morți îl scoală

de cuvântu-l învață să fie

ca îngerii tăcere de smoală

COSTEL ZĂGAN