Unde-i îngerul amice
ce prăpaste-l ascunde
dacă vrei să se ridice
să o facă dar de unde
COSTEL ZĂGAN
Orice anotimp are îngerul său
îngerul de frunze-i la rând
când după toate-ți pare rău
să cadă toamna pe pământ
COSTEL ZĂGAN
Mă ține departe de orice larmă
mă ține mai aproape de suflet
bibliotecă Doamne-i o cazarmă
glonțul iubirii trece iubito putred
COSTEL ZĂGAN
Tristețea zboară pe fereastră
țăndări parcă se face lumina
iubită doar dragostea noastră
azi la câini își aruncă splina
COSTEL ZĂGAN
Poemul se culcă pe hârtie
și cine din morți îl scoală
de cuvântu-l învață să fie
ca îngerii tăcere de smoală
COSTEL ZĂGAN
Poezia e meseria mea Doamnă
te încăpățânezi să fii frumoasă
supa aceasta-i totuși de toamnă
o sorb cu poftă ci la mine acasă
COSTEL ZĂGAN
Tati
vreau să mă joc cu soarele
tati
vreau să mă joc cu florile
norii
mă spală pe ochi cu izvoarele
noaptea
mă șterge pe față cu zorile
COSTEL ZĂGAN