AMINTIRI GLISANTE

 Poezia e meseria mea Doamnă

te încăpățânezi să fii frumoasă

supa aceasta-i totuși de toamnă

o sorb cu poftă ci la mine acasă

COSTEL ZĂGAN

AMI

 Tati

vreau să mă joc cu soarele

tati

vreau să mă joc cu florile

norii

mă spală pe ochi cu izvoarele

noaptea

mă șterge pe față cu zorile

COSTEL ZĂGAN

AXIOMA VISULUI

Inocență-ntruchipată

vinovat pentru orice

umbra mea e fără pată

și mă-ntreb oare de ce

COSTEL ZĂGAN

KRITIKE

 Apocalipsa prin lectură

apocalipsa prin scris

soare arzând de ură

în ochiul lumii închis

COSTEL ZĂGAN

DECAMERON

Dar frunză verde de artist

de ce naiba mai sunt trist

toate curg se duc la vale

numai poetu-i cu ale sale

COSTEL ZĂGAN

PENSIONAR LA POST RESTANT

 Parc-aș fi un nenăscut

ba deasupra ba sub scut

toată viața întrebând

pentru ce am stat la rând

COSTEL ZĂGAN

CĂDEREA-N POEZIE

 Porți lumea-n peniță

 ce răsfrântă cerneală

doar cealaltă Mioriță

din moarte ne scoală

COSTEL ZĂGAN