CE VRĂJEALĂ

Îmi furi dragostea zi de zi

indiferență pagubă-n ciuperci

ba c-o fi ba c-o păți

te lauzi urâto dar nu mai treci

Costel Zăgan

 

 EXTRALOCAŢIE

N-avem țară de vânzare

dar am dat-o pe degeaba

cum se varsă ceru-n mare

și ne crește-n gură iarba

Costel Zăgan

MAMA POEZIEI

 Mă descarc de poezie

ca și Sisif de povară

ca s-o iau fir-ar să fie

de la cap a n-a oară

Costel Zăgan

DE PRIMĂVARĂ

Când poezia dă buluc

mă salvează un cuc

cucul cântă eu l-ascult

o iau razna că-i demult

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

SINGURĂTATE ȘI POEZIE

Ce călcâi al lui Ahile

ce călcâi prea idiot

străbătut-a câte mile

propulsat de-un ciot

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

OMUL PLIANT

 Oamenii-

șosete de bumbac

au intrat în oamenii-sac

și-a rămas al nimănui

doamnelor omul-cui

Costel Zăgan 

AXIOMĂ ÎN ALB-NEGRU

 Dar ce dacă dar ce dacă

ne mai futem înc-o dată

și ce-i rău și ce-i rău

dacă ne futem din nou

Costel Zăgan