AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

duminică, 18 septembrie 2022

Eminescu-i condamnat

poezia o să ardă veșnic

cerul s-a născut la sat

arde-o stea în sfeșnic

Costel Zăgan

Trăiesc în versuri Doamne

în hexametri parcă și extaz

în frunzele acestei toamne

mai duc trecutul până azi

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

Și care-i filosof
sau care-i poet
fără niciun moft
moare mai încet

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

Cuvântul taie în carne vie

cuvântul taie parcă din cer

și fir-ar însă Doamne să fie

am tot nimic nu-ți mai cer

Costel Zăgan

Doamne de atâta miere

buzele-s tot mai amare

fiind un înger în cădere

aripile au ieșiri la mare

Costel Zăgan

Ia-ți crucea asta-i poezia

ia-ți crucea și fii fericit

fericirea-și ridică la cer ia

iată cuvântul este infinit

Costel Zăgan

Mâna mea această ţară
întinsă pân-la hotară
nu cerşeşte zău nimic
când spre ceruri o ridic

Costel Zăgan