ERA TICĂLOȘILOR VOPSIȚI ÎN ALB

 Împingi prăpastia spre cer

mișcă-ți fundul hahaleră

doar un munte îți mai cer

ia-ți în schimb această eră

Costel Zăgan

LA O CAFEA CU HENRY MILLER

 Talentul meu sălbatic

mă poartă prin păduri

doar vara la Văratic

iubito să mă-njuri

Costel Zăgan

CÂNTECUL SALVATOR

Dragostea mea te admiră

din cap până-n picioare

năvală să dăm iubito la liră

doar cine nu iubește moare

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

COMENTARIU LITERAR

 

Mă întrebi dacă ploaia

face parte din poem

și-ți răspund e furtună

de altceva însă mă tem

Doamnă de vreme bună

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

VIZIUNE

Masca tăcerii pe față

și-a fericirii pe suflet

o lumânare de gheață

și cerul pe jos putred

Costel Zăgan

ONOAREA DE-A VĂ CUNOAȘTE

Bujorul înflorit chiar pe obraz

e cea mai gravă circumstanţă 

însă îngăduiţi şi-acest extaz

să vă admir de la distanţă

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

RĂSĂRIT PE FURIȘ

 Statui de cuvinte-nsângerate

statui de cuvinte lacrimogene

mănânci literatură pe săturate

și soarele răsare printre gene

Costel Zăgan