Care-i mai extraterestru
să nu se dea drept astru
unul cică-i Eminescu
celălalt e un dezastru
COSTEL ZĂGAN
Care-i mai extraterestru
să nu se dea drept astru
unul cică-i Eminescu
celălalt e un dezastru
COSTEL ZĂGAN
Cu tocul și călimara la gât
ies din nou în lumea largă
frumusețea să-mi țină de urât
gata-i capul ca să-mi spargă
Costel Zăgan
Aprinde rugul regretului frate
aprinde rugul iubirii deodată
îngenunchează și tu libertate
totul cântă moartea-i minunată
Costel Zăgan
Homo sapiens algoritm vetust
homo sapiens trage pe dreapta
istoria lumii deși pare un trust
istoria lumii Doamne nu-i gata
Costel Zăgan
Te-am iubit pagină cu pagină
te-am iubit ca pe o carte
însă iar mă lași în paragină
prin aproape și departe
Costel Zăgan
Florile se roagă înflorind
o petală Doamne-i poezia
în tăcere cade un cuvânt
și la ceruri îți ridică i(i)a
Costel Zăgan
Cine mă apără de minuni
cine mă apără de Dumnezeu
dacă mâine va fi iarăși luni
dacă celălalt sunt chiar eu
COSTEL ZĂGAN
Drumul iese din mine plângând
noaptea-mi cade peste pleoape
viitoru-i cu amintirea-n curând
iar iubirea cu departele aproape
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Ești ca Don Quijote
treaz numai în artă
cine să strângă cote
Rosi Doamne-iartă
COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Eu barbarul din oglindă
eu ca Hanibal la poartă
aștept Roma să mă-nchidă
într-o operă de artă
COSTEL ZĂGAN