La fel mă cheamă
dar vreau adevărul
de n-am nici mamă
cum se mișcă părul
Costel Zăgan
Florile se roagă înflorind
o petală Doamne-i poezia
în tăcere cade un cuvânt
și la ceruri îți ridică i(i)a
Costel Zăgan
Cine mă apără de minuni
cine mă apără de Dumnezeu
dacă mâine va fi iarăși luni
dacă celălalt sunt chiar eu
COSTEL ZĂGAN
Drumul iese din mine plângând
noaptea-mi cade peste pleoape
viitoru-i cu amintirea-n curând
iar iubirea cu departele aproape
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Ești ca Don Quijote
treaz numai în artă
cine să strângă cote
Rosi Doamne-iartă
COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Eu barbarul din oglindă
eu ca Hanibal la poartă
aștept Roma să mă-nchidă
într-o operă de artă
COSTEL ZĂGAN