Poemul se culcă pe hârtie
și cine din morți îl scoală
de cuvântu-l învață să fie
ca îngerii tăcere de smoală
COSTEL ZĂGAN
Poemul se culcă pe hârtie
și cine din morți îl scoală
de cuvântu-l învață să fie
ca îngerii tăcere de smoală
COSTEL ZĂGAN
Poezia e meseria mea Doamnă
te încăpățânezi să fii frumoasă
supa aceasta-i totuși de toamnă
o sorb cu poftă ci la mine acasă
COSTEL ZĂGAN
Tati
vreau să mă joc cu soarele
tati
vreau să mă joc cu florile
norii
mă spală pe ochi cu izvoarele
noaptea
mă șterge pe față cu zorile
COSTEL ZĂGAN