VIAȚA DUPĂ DICTARE

 Crezi cumva că s-a sfârșit

zău amice nu ai teamă

ăst imperiu-i infinit

și prostie se mai cheamă

Zău amice nu ai teamă

dintre toate câte sunt

prostia se bagă-n seamă

nu-i singură pe pământ

Dintre toate câte sunt

ăst imperiu-i nesfârșit

proștii chiar nu stau la rând

crezi cumva că s-a sfârșit

Hai amice nu ai teamă

tuturor prostia-i mamă

COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II

 

FĂRĂ ARIPI

 Unde-i îngerul amice

ce prăpaste-l ascunde

dacă vrei să se ridice

să o facă dar de unde

COSTEL ZĂGAN

ÎNGERUL TOAMNEI

 Orice anotimp are îngerul său

îngerul de frunze-i la rând

când după toate-ți pare rău

să cadă toamna pe pământ

COSTEL ZĂGAN

VIAȚA LA ȚARĂ

 Mă ține departe de orice larmă

mă ține mai aproape de suflet

bibliotecă Doamne-i o cazarmă

glonțul iubirii trece iubito putred

COSTEL ZĂGAN

TENTATIVĂ DE (IN)CERTITUDINE

 Tristețea zboară pe fereastră

țăndări parcă se face lumina

iubită doar dragostea noastră

azi la câini își aruncă splina

COSTEL ZĂGAN

(IN)DISPOZIȚIE

 Poemul se culcă pe hârtie

și cine din morți îl scoală

de cuvântu-l învață să fie

ca îngerii tăcere de smoală

COSTEL ZĂGAN

AMINTIRI GLISANTE

 Poezia e meseria mea Doamnă

te încăpățânezi să fii frumoasă

supa aceasta-i totuși de toamnă

o sorb cu poftă ci la mine acasă

COSTEL ZĂGAN

AMI

 Tati

vreau să mă joc cu soarele

tati

vreau să mă joc cu florile

norii

mă spală pe ochi cu izvoarele

noaptea

mă șterge pe față cu zorile

COSTEL ZĂGAN

AXIOMA VISULUI

Inocență-ntruchipată

vinovat pentru orice

umbra mea e fără pată

și mă-ntreb oare de ce

COSTEL ZĂGAN

KRITIKE

 Apocalipsa prin lectură

apocalipsa prin scris

soare arzând de ură

în ochiul lumii închis

COSTEL ZĂGAN

DECAMERON

Dar frunză verde de artist

de ce naiba mai sunt trist

toate curg se duc la vale

numai poetu-i cu ale sale

COSTEL ZĂGAN

PENSIONAR LA POST RESTANT

 Parc-aș fi un nenăscut

ba deasupra ba sub scut

toată viața întrebând

pentru ce am stat la rând

COSTEL ZĂGAN

CĂDEREA-N POEZIE

 Porți lumea-n peniță

 ce răsfrântă cerneală

doar cealaltă Mioriță

din moarte ne scoală

COSTEL ZĂGAN

EXERCIȚII DE MELANCOLIE

 Am toamna-n buzunare

îi duc frunzele pe limbă

scriu poeme dac-o doare

în tăcere cine-o schimbă

COSTEL ZĂGAN

BILINGV NATURE

 Unul cică nu vorbește

decât numai românește

naiba l-o fi pus să tacă

ori în slavă ori în dacă

COSTEL ZĂGAN

IAR EMINESCU

Chiar românul pînsu-mi-s-a

e strâmb rău Turnul din Pisa

și nu mai poate străbate

de nori grei și mari păcate

COSTEL ZĂGAN

SENS ECHIVOC

 Soarele mai are ceva de spus

soarele nu vrea totuși să tacă

când toți ne grăbim spre apus

apusul se grăbește spre dacă

COSTEL ZĂGAN

DESTINUL CA AXIOMĂ

 Cartea mă smulge din raft

cartea mă smulge din viață

eu pentru carte mă zbat

cartea să fiu mă învață

COSTEL ZĂGAN

AXIOMA IERNII ÎN DOI

 

Ninge pe orizontală

de la tine pân-la mine

ning  în pielea goală

iar ecoul zice-i bine

De la tine pân-la mine

iarna parcă e în toi

zăpada tace pe șine

se-mparte dar la doi

Iarna parcă e în toi

ning  în pielea goală

iarna asta e de soi

ninge pe orizontală

De la tine pân-la mine

doar ninsori sublime

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

AXIOMĂ PE STOMACUL GOL

AXIOMĂ PE STOMACUL GOL

 Și iarna-i cea mai frumoasă pizdă

și tu dragoste mă dezgheți cu gura

însă fiecare ninge cum îl taie capul

zadarnic încerc să păstrez măsura

COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

SUSPECTUL INVIZIBIL

 Manuscrise geniale

îmi plutesc pe dinainte

și am mâinile goale

murdărite de cuvinte

COSTEL ZĂGAN