POARTA SĂRUTULUI VERSUS MĂIASTRA

 Iubito ce mai plâng în rai merii

un îndrăgostit și-o îndrăgostită

chiar de la masa tăcerii

urcă-n coloana infinită

COSTEL ZĂGAN

SYLLA

 Cine scuipă după mine

o să-mi lingă urmele

ce secundă de rușine

răscumpără-ți numele

Costel Zăgan

LUI EMINESCU

enrtSdhu0gcagm

Nici sufletul nu mi-l ascund

îl dau ca și Hristos la lume

în mine însumi când m-afund

doar Poezia Ta să mă rezume

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

AMURGUL ERORILOR

 Născut în Limba Română

tot în ea aș vrea să mor

patrie ce-o am stăpână

primul cel din urmă dor

Costel Zăgan

LA BOTUL CERULUI

 Leneșul bea din fântână

mâlul și mocirla

și-abia când ridică mâna

cerul umple gârla

Costel Zăgan

O RANĂ DESCHISĂ

 Voi lăsa durerea ca să mă exprime

voi lăsa speranța ca să mă descrie

o să faceți dublu cât mai multe crime 

rana mea de-a pururi însă va fi vie

Costel Zăgan

IUBITO

Ce verde ecou de primăvară

răstoarnă cerul pe pământ

de-a ieșit chiar Dumnezeu afară

la verde crud să stea la rând

Costel Zăgan

CE VRĂJEALĂ

Îmi furi dragostea zi de zi

indiferență pagubă-n ciuperci

ba c-o fi ba c-o păți

te lauzi urâto dar nu mai treci

Costel Zăgan

 

 EXTRALOCAŢIE

N-avem țară de vânzare

dar am dat-o pe degeaba

cum se varsă ceru-n mare

și ne crește-n gură iarba

Costel Zăgan

MAMA POEZIEI

 Mă descarc de poezie

ca și Sisif de povară

ca s-o iau fir-ar să fie

de la cap a n-a oară

Costel Zăgan

DE PRIMĂVARĂ

Când poezia dă buluc

mă salvează un cuc

cucul cântă eu l-ascult

o iau razna că-i demult

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

SINGURĂTATE ȘI POEZIE

Ce călcâi al lui Ahile

ce călcâi prea idiot

străbătut-a câte mile

propulsat de-un ciot

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

OMUL PLIANT

 Oamenii-

șosete de bumbac

au intrat în oamenii-sac

și-a rămas al nimănui

doamnelor omul-cui

Costel Zăgan 

AXIOMĂ ÎN ALB-NEGRU

 Dar ce dacă dar ce dacă

ne mai futem înc-o dată

și ce-i rău și ce-i rău

dacă ne futem din nou

Costel Zăgan

AXIOMA FEMEII

 Dragă femeie fără tine

am în ochi parcă albine

și doar de la fire la nefire

curge mierea din privire

Costel Zăgan

STINGEREA LUI HOMO SAPIENS

 Când țările doboară ziduri

doar oamenii măreț cuvânt

înalță gheața și iar singuri

își sting luminile pe rând

Costel Zăgan

ECOU VIS CU BACOVIA

De-atâtea nopți aud doar stele

de-atâtea nopți aud un înger

de-ntuneric pleoapele îs grele

de lumină uneori mai sânger

Costel Zăgan

IUBITO

 Ia-ți amintirile în crâng

ia-ți amintirile și lasă

restul unde toate plâng

pădurile se-ntorc acasă

C

ostel Zăgan

 Despre versuri

Artă redusă la absurd

Umplut de versuri

sau umplut de gol

maxi şi minieresuri

clipa trece rostogol

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (30 septembrie 2022)

PÂINEA NOPȚII

Răsturna-m-aș răsturna

mândro peste umbra ta

cu noaptea din carnea mea

s-o frământ să crească stea

Costel Zăgan, HIPERBOLE BLITZ, 2005

O-PUS

 Casa unde mai copilăresc

masa unde mai mănânc

toate-s Doamne nefiresc

cât înaltul de adânc

Costel Zăgan

CĂUTĂTORUL ÎNSETAT AL ADEVĂRULUI

 

Despre versuri

Căutătorul însetat al adevărului

Versul curge precum vinul

adevărul este-n vin

niciodată nu-mi fac plinul

dar mereu Doamne sunt plin

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (7 martie 2022)

ADEVĂRUL (NE) VINDE

Poemul săgeată

zboară spre țintă

rana niciodată

nu știe să mintă

Costel Zăgan

ÎN CEA MAI BUNĂ DINTRE LUMI

 Ca și o speranță dusă

domnilor eu tac în rusă

câinele latră-n engleză

doar așa de antiteză

Costel Zăgan

BALANȚĂ SOCIALĂ

 Autoritatea morală

nu-i totuși o boală

este doar un preț

pe care-l aveți

Costel Zăgan

ALTERITATE ȘI SÂNGE

 Sabie cu două tăiușuri

poezia armă sinucigașă

sângele cade urcușuri

pielea-i ultima cămașă

Costel Zăgan

ARTA TĂCERII

 Eminescu iar mă ceartă

- dormi în fiecare vers -

ce tăcere pentru artă

dacă scrii deja te-ai șers

Costel Zăgan

AXIOMA LUI DON QUIJOTE

 Poezia a ieșit în stradă

nu încape iar de adevăr

amintirea totul o să vadă

fir de iarbă fir de adevăr

Costel Zăgan