Cuvântul taie în carne vie
cuvântul taie parcă din cer
și fir-ar însă Doamne să fie
am tot nimic nu-ți mai cer
Costel Zăgan
Cuvântul taie în carne vie
cuvântul taie parcă din cer
și fir-ar însă Doamne să fie
am tot nimic nu-ți mai cer
Costel Zăgan
Doamne de atâta miere
buzele-s tot mai amare
fiind un înger în cădere
aripile au ieșiri la mare
Costel Zăgan
Ia-ți crucea asta-i poezia
ia-ți crucea și fii fericit
fericirea-și ridică la cer ia
iată cuvântul este infinit
Costel Zăgan
Noaptea dormi acasă
noaptea asta e aiurea
caut-o dacă nu-ți pasă
perna ta este pădurea
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Foaie verde de folclor
toate oasele mă dor
numai unul ca nebunul
o face în zori pe-a tunul
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE