Crezi cumva că s-a sfârșit
zău amice nu ai teamă
ăst imperiu-i infinit
și prostie se mai cheamă
Zău amice nu ai teamă
dintre toate câte sunt
prostia se bagă-n seamă
nu-i singură pe pământ
Dintre toate câte sunt
ăst imperiu-i nesfârșit
proștii chiar nu stau la rând
crezi cumva că s-a sfârșit
Hai amice nu ai teamă
tuturor prostia-i mamă
COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II
Unde-i îngerul amice
ce prăpaste-l ascunde
dacă vrei să se ridice
să o facă dar de unde
COSTEL ZĂGAN
Orice anotimp are îngerul său
îngerul de frunze-i la rând
când după toate-ți pare rău
să cadă toamna pe pământ
COSTEL ZĂGAN
Mă ține departe de orice larmă
mă ține mai aproape de suflet
bibliotecă Doamne-i o cazarmă
glonțul iubirii trece iubito putred
COSTEL ZĂGAN
.jpg)
Tristețea zboară pe fereastră
țăndări parcă se face lumina
iubită doar dragostea noastră
azi la câini își aruncă splina
COSTEL ZĂGAN
Poemul se culcă pe hârtie
și cine din morți îl scoală
de cuvântu-l învață să fie
ca îngerii tăcere de smoală
COSTEL ZĂGAN
Poezia e meseria mea Doamnă
te încăpățânezi să fii frumoasă
supa aceasta-i totuși de toamnă
o sorb cu poftă ci la mine acasă
COSTEL ZĂGAN
